Macheta avion jet Airfix BAe SEA HARRIER FRS.1, scara 1:72, KIT, 112 piese

BAe Harrier este un avion britanic monopost de vânătoare, atac și recunoaștere de tip V/STOL (decolare și aterizare pe verticală/pistă scurtă), având o structură de tip semimonococă din duraluminiu. Originile construcției avionului Harrier datează din 1957, când Lordul Sydney Camm de la Hawker Aircraft și Dr. Stanley Hooker de la Bristol Siddeley Engines au început proiectarea unei aeronave tactice care să utilizeze cel mai nou motor turboventilator de la uzinele Bristol, cunoscut la acea vreme sub numele de BS.53. Acesta a fost adaptat special pentru a permite orientarea vectorului de tracțiune, asigurând astfel decolarea pe verticală a unei aeronave cu aripi fixe. Gazele de evacuare ale motorului erau direcționate către patru duze dispuse eșalonat, câte două în partea din față și în cea din spate a fuzelajului. Unghiul de rotație al duzelor depășea 90 de grade, permițând orientarea gazelor de evacuare direct spre spate în timpul zborului normal, vertical în jos pentru decolare și aterizare, sau sub orice unghi în timpul fazei de tranziție. În jurul motorului, Camm a proiectat o celulă metalică compactă și convențională, cu aripă sus. În partea din față a fuzelajului se afla cabina pentru un singur pilot, flancată de două prize de aer fixe, cu secțiune semicirculară, destinate motorului. Trenul de aterizare, compus din unități principale cu două roți și unități secundare cu o singură roată, este dispus în tandem pe axa centrală a fuzelajului. Primul dintre cele șase prototipuri a efectuat zborul inaugural la 21 octombrie 1960. După mai puțin de un an, s-a realizat tranziția completă de la ascensiunea verticală la zborul orizontal și revenirea la zborul staționar. În februarie 1965, guvernul britanic a comandat șase aeronave de test. Acestea au fost primele exemplare care au primit denumirea de Harrier. Pe lângă Marea Britanie, singurul utilizator al versiunii standard a avionului Harrier este Marina Spaniolă, unde aeronavele sunt cunoscute sub numele de Matador. Până în prezent, au fost produse aproximativ o duzină de versiuni ale avionului Harrier. Cronologic, prima a fost Harrier GR.1 (un avion de atac intrat în serviciu în 1969). Ulterior, a fost creată rapid versiunea T.3, o variantă de antrenament biloc (cu două locuri) a modelului Harrier GR.1. Următoarea versiune este Harrier GR.3, cea mai modernă variantă de atac a acestui avion, echipată cu motoare Pegasus 11 Mk 103. Începând cu anul 1978, a fost produsă și varianta Sea Harrier; modelul FRS.MK.1 s-a remarcat în timpul Războiului din Insulele Falkland (1982) ca avion de vânătoare-bombardament. Pe baza experienței acumulate în acest conflict, a fost creată varianta FA.2, dotată cu o avionică superioară – inclusiv radarul performant Blue Vixen – și capabilă să transporte o sarcină utilă mai mare și o gamă mai variată de armament.

Date tehnice (varianta GR.3):
Lungime: 14,37 m
Anvergura aripilor: 7,6 m
Înălțime: 3,42 m
Viteză maximă: 1185 km/h
Viteză maximă de urcare: 254 m/s
Rază de acțiune în luptă: 420 km
Armament: fix – nu este dotat
Suspendat – până la 3176 kg de încărcătură

Informații despre produs
Această versiune a avionului Sea Harrier este cunoscută în special pentru participarea sa de succes la conflictul din 1982 din Atlanticul de Sud, unde nu a suferit nicio pierdere în luptele aeriene împotriva forțelor argentiniene. Aeronavele au operat de pe ambele portavioane implicate în misiune: HMS Invincible și HMS Hermes. BAE SYSTEMS este o marcă înregistrată a BAE Systems plc.

Specificatii